Orchestra New Hope va susține un concert special în aer liber, joi, 24 septembrie, începând cu ora 12:00, în cadrul proiectului „Muzica vindecă”.
Detalii despre eveniment și program
- Locația: Curtea interioară a Complexului Dermatologie–Oftalmologie (Strada Clinicilor nr. 3–5). În caz de vreme nefavorabilă, evenimentul va fi mutat în Amfiteatrul Clinicii de Dermatologie.
- Repertoriul: Publicul va putea asculta lucrări celebre compuse de mari clasici, precum Mozart, Vivaldi și Bach.
- Distribuție:
- Concertmaestru: Violonista Maria Marica (căștigătoare a Concursului Internațional „George Enescu”).
- Invitați: Violonistul Ștefan Șimonca și soprana Diana Rad.
- Dirijor: Octavian Lup.
- Acces: Intrarea este liberă pentru toți cei care își doresc câteva momente de liniște, speranță și bucurie (pacienți, cadre medicale și public larg).
Aceasta este a doua oară când Orchestra New Hope susține un astfel de concert în incinta SCJU Cluj, aducând artă și solidaritate în spații în care muzica capătă o încărcătură emoțională aparte.
Istoricul, etimologia și evoluția cuvântului „concert”
Originea etimologică și evoluția sensului

Idolul tribunelor clujene și-a povestit viața. A fost lansată cartea „Tim Câmpeanu – Viața în alb și negru”

Un elev de liceu din Cluj vrea să le facă matematica mai ușoară celor mici: „Luăm materia pas cu pas”

Elevii din Cluj, chemați să-și reînnoiască abonamentele gratuite. Anunț important de la CTP
Rădăcinile latine („a concura”):
Termenul își trage rădăcinile din latinescul concertare, care însemna „a concura cu zel, a contesta, a dezbate”. Acesta provenea din prefixul com („cu”) unit cu certare („a se lupta, a tinde spre”), formă frecventativă a lui cernere („a separa, a distinge, a decide”, de la rădăcina indoeuropeană krei – „a cerne, a discerne”).
Trecerea prin italiana medievală („a aduce la un acord”):
Evoluția semantică de la „a se lupta cu cineva” în latină la „a aduce la un acord” în italiana renascentistă (concerto, concertare) pare extrem de bruscă. Lingviștii sugerează fie o trecere de la „a lupta împotriva” la „a lupta alături de” (asemănător verbului românesc sau englezesc în contexte similare), fie o derivare prin intermediul idei de „a conferit, a dezbate pentru a ajunge la o înțelegere”. O altă ipoteză indică o posibilă confuzie istorică între latinul concertus și consertus („a uni, a lega”).
Apariția sensului muzical:
Sensul modern de spectacol muzical public (alcătuit dintr-o serie de piese separate) datează din anii 1680, fiind preluat din italiană. Unii etimologi, precum Klein, sugerează că sursa sensului muzical în italiană ar putea fi mai degrabă verbul latin concentare („a cânta împreună”, de la con- și cantare).
Extinderea sensurilor și termeni derivati
- Armonie generală: Sensul larg de „acord armonic sau uniune ordonată” este atestat din 1796.
- Concert-master (concertmaestru): Termenul pentru primul violonist al unei orchestre apare în 1815, fiind o traducere directă a germanului Konzertmeister.
Cum a intrat cuvântul „concert” în limba română?
În limba română, cuvântul concert a pătruns pe cale cultă și neologică, în secolul al XIX-lea, sub influența directă a limbii franceze (concert) și a italianului concerto, în plină epocă de modernizare a instituțiilor culturale și de apariție a primelor orchestre și stagiuni simfonice oficiale în Principatele Române. Adaptarea fonetică s-a făcut natural, păstrând forma savantă și sensul muzical principal, dar permițând și utilizarea figurativă (de exemplu, „concert de aprecieri” sau „concert de declarații”).
Asemeni termenului „concert”, și cuvântul teatru are o istorie etimologică fascinantă, marcată de o inversare semantică spectaculoasă. Vezi mai mult pe Vocea Contanței




Curierulnational.ro
Observatornews.ro
Povesteacasei.ro